Săptămâna Haferland sau cum să fii musafir acasă la saşi

bloggeri de turism

Un festival dedicat familiilor şi nu numai, Săptămâna Haferland e cel mai bun prilej să descoperi satele, tradiţiile şi poveştile saşilor, despre care probabil până acum ai citit doar în manualul de istorie. Între 10-15 august, eşti aşadar aşteptat cu toţi ai tăi în Transilvania, în Ţinutul Ovăzului, Haferland-denumit astfel de saşii, care s-au stabilit  aici cu secole în urmă şi care cultivau mai ales ovăz din cauza climatului aspru din zonă.  Dacă ajungi în Fişer, Rupea, Viscri, Saschiz, Roadeş, Criţ, Cloaşterf şi Meşendorf, vei avea parte de o călătorie înapoi în timp. Te asigur că vei retrăi aievea obiceiuri pe care saşii s-au încăpăţânat să nu le piardă, chiar dacă au fost puşi la grea încercare, forţaţi de împrejurări să îşi părăsească locurile natale. Şi nu doar copiii vor fi încântaţi, aşa cum îţi vei da rapid seama inspectând aici programul pus la dispoziţie turiştilor.

Mergând spre Târgu Mureş, acasă la părinţii iubitului meu, am trecut de multe ori cu maşina în viteză, ignorând indicatorul către Criţ. Nu ne-am abătut niciodată din drum. Aşa că până nu demult, habar nu am avut că dacă am lua-o într-acolo, ne-am pomeni într-un loc, care îţi atinge sufletul la fel ca o poezie. De curând, am fost însă invitaţi să „gustăm” în avanpremieră din activităţile ce vor fi posibile în cadrul unei noi ediţii a festivalului Săptămâna Haferland. Inevitabil, ne-am întrebat cum oare putem trăi în România şi să nu fi plănuit mai devreme o călătorie pe aceste meleaguri?!

Jurnal de călătorie

#crit E duminică şi e trecut de amiază.  Drumul pietruit şerpuieşte printre case aşezate ordonat. Cele mai multe dintre ele au obloanele trase. Doi bătrâni stau de vorbă în faţa unei porţi, şi ne salută cu o privire blândă când trecem prin dreptul lor. Aproape de marginea satului, urcăm pe deal până aproape de biserica fortificată din Criţ. Pe după zidurile din piatră, turla stă parcă de veghe, încă martoră la toate bucuriile şi tristeţile locului. E în program să o vizităm mai târziu, după ce ne lasăm bagajele la Casa Kraus, fosta casa parohială.

Casa Kraus

Înconjurată de o bucată generoasă de grădină, casa, ce a aparţinut cândva preotului din sat, Johann Kraus, era o ruină atunci când a fost preluată pentru a fi restaurată. În timpul lucrărilor, fundaţia şubredă s-a prăbuşit. Astfel, casa a fost demolată şi reconstruită de la zero după planurile originale şi cu ajutorul metodelor tradiţionale. Deşi a devenit guesthouse, Casa Kraus nu a fost împopoţanată inutil, cum mi-a fost dat să văd prin alte părţi. Astfel, chiar dacă ai parte de spaţii largi şi de tot confortul,  valorile săşeşti cărora locul le-a rămas fidel, s-au păstrat intacte. Şi nu doar elementele tipic  tradiţionale pe care le regăseşti pe dulapurile pictate, pe lăzile de zestre, pe lenjeriile de pat sau pe covoare îţi transmit asta. Ordinea desăvârşită, camerele mobilate cu strictul necesar, fără televizor amintesc de spiritul auster şi practic de odinioară.

casa kraus crit

casa kraus

kraus crit

Câtă vreme am stat în curte şi am băut o limonadă, cu ochii aţintiţi la priveliştea din faţa mea, m-am gândit că nu există un cuvânt mai bun care să descrie atmosfera de aici decât curăţenie. Nu doar exterioară. Ci o curăţenie sufletească, pe care la rândul meu am exersat-o în tihnă,  meditând la cât de puţine lucruri aveau nevoie saşii pentru a-şi duce traiul. Doar noi, contemporanii ne împovărăm viaţa fără niciun folos.

Seara, după cina  încheiată însă cu o porţie de clătite, ne-am adunat  în jurul focului de tabără. Georgia ne-a cântat la fluier, sub cerul plin de stele. Fericire curată!

#picnicsasesc Prânzul l-am luat pe iarbă, printre copaci care ne adăposteau la umbră. Deşi masa era bogată şi cuprindea de la şandvişuri cu unsură, zacuscă cu ciuperci la pastă de jumări, eu am fost cucerită de gustul prăjiturii tradiţionale cu griş şi smântână. Aşa că m-am delectat cu câteva porţii de lichiu, care au mers de minune cu un pahar de socată rece.

picnic IMG_9957 preparate sasesti

#bisericafortificatadincrit  Când m-am strecurat prin uşa ce dădea în curtea bisericii renovată de curând şi aflată gard în gard cu Casa Kraus, am avut sentimentul că timpul a încremenit în loc. În aer, pluteşte o linişte deplină, întreruptă doar de berzele gălăgioase care şi-au făcut cuib în apropiere.

IMG_9980

Înainte de a intra în biserică, am asistat la o demonstraţie oferită de trupa de dansuri săşeşti din Codlea. Îmbrăcaţi în costume populare colorate şi înflorate, flăcăii învârteau fetele cu un zâmbet larg pe faţă, fără să le pese prea tare de canicula de afară. I-am aplaudat cu toată puterea. Nu doar pentru talentul lor, ci pentru sufletul pe care îl puneau în mişcările lor zvăpăiate.

Ansamblu dansuri sasesti Codlea

În biserică, aşezată cuminte pe o băncuţă, am asistat la un concert la orgă, care datează din 1822, după înscrierea din altar. Acustica face ca muzica să răsune cu putere şi încet, încet îţi pătrunde prin toate ungherele inimii. Pe nesimţite, şi-a făcut apariţia şi Sofia Folberth, o săsoaică de peste 90 de ani, care se întoarce în fiecare vară acasă din Germania pentru a povesti turiştilor despre vechea orânduială. M-a emoţionat să o surprind pioasă, cu mâinile tremurând şi cu părul alb, cântând dintr-o carte de rugăciuni.Mintea ei e o adevărată ladă cu poveşti, pe care anul acesta, le-a aşezat într-o carte. Lansarea va avea loc la festival, şi vă spun sincer că merită să o cunoaşteţi. Nimeni nu vă va explica mai bine decât ea cum trăiau saşii.

13626565_10207583124362923_7954830497881186023_n

crit

Biserica fortificata din Crit

Între timp, Gabriel s-a aventurat în turnul bisericii, cunoscut şi ca Turnul Slăninii. Odinioară, saşii obişnuiau să îşi ţină aici slănina. Nu vă imaginaţi însă că puteau intra aici oricând sau că puteau tăia pentru acasă bucăţi după pofta inimii. Aveau acces doar duminica, după slujbă. În prezenţa unui om de încredere al bisericii, fiecare familie putea să ia o anumită porţie. Se spune că regula era impusă pentru ca sătenii cu posibilităţi reduse să nu fie niciodată umiliţi de cei cu dare de mână.

turnul slaninii

#cubicicletelelaMeşendorf  De la Criţ la Meşendorf, sunt aproape 6 kilometri. Aproape de apusul soarelui, când căldura s-a mai domolit, ne-am aventurat  pe biciclete către satul vecin. Şi da, la întoarcere am abandonat cursa şi m-am întors la Casa Kraus într-un BMW. Aş repeta însă oricând experienţa pentru bucuria pe care am trăit-o, pedalând printre lanuri de grâu, simţindu-mă liberă, cu mintea golită de orice grijă.

Gabriel Crisan

#concursdetrascuarcul  În curtea din spate a unei familii din Meşendorf, se va desfăşura un concurs de tras cu arcul pentru amatori. Gabriel îşi imagina deja cum va ochi ţintele agăţate în copaci sau baloturi cu fân, dar pregătirile erau încă în toi. Cu siguranţă va fi foarte distractiv. Şi mi se pare un moment perfect pe care taţii să îl împartă cu fiii lor.

#viscri Fără să mai aibă nevoie de vreo prezentare, Viscri are ceva magic. În ciuda drumului stricat, care te zdruncină din toate încheieturile în orice maşină ai fi, turiştii nu se lasă intimidaţi. Iar odată ajunşi în sat, eforturile le sunt răsplătite. Am vizitat biserica fortificată şi muzeul săsesc, şi mai mai că aş fi rămas să dorm într-un hamac la Viscri 125. În timpul festivalului, data de 11 august e dedicată acestui sat, unde veţi fi încântaţi cu expoziţii şi ateliere de pictură, veţi lua masa în şură, degustând delicii culinare pregătite după reţete săseşti, în timp de pe stradă o să răsune fanfara.

IMG_0029Viscri IMG_0019

IMG_0086

Viscri 125

Viscri 125

ulitele din Viscri

Comercianti pe ulitele din Viscri

#cursdeolărit  Şcolit în Anglia, olarul din Saschiz care nu cred că are mai mult de 20 de ani, s-a întors acasă ca să modeleze în lut. Vesel şi neobosit, îi învaţă pe toţi cei care îi trec pragul cum să scoată din mâinile lor o cană sau un vas. În timp ce Gabriel îşi testa aptitudinile, eu am inspectat locul şi într-o încăpere din spate, am dat peste un set de farfurii albastre pentru nuntă. Love birds le-am numit eu în sinea mea. Orice nume le-aţi găsi, trebuie să recunoaşteţi că sunt incredibil de frumoase.

gabriel crisan

love birds
IMG_0321

Saşii te aşteaptă în familie

Organizat pentru prima dată în 2012 de către Michael Schmidt, preşedintele Automobile Bavaria şi al Fundaţiei Michael Schimdt, şi de Peter Maffay, fondatorul fundaţiei Tabaluga, festivalul a fost menit încă de la început să promoveze cultura şi tradiţiile săşeşti, încurajând turismul în zonă. Numărul de participanţi a crescut de la an la an, dându-le un motiv de bucurie saşilor să se întoarcă acasă, iar turiştilor să descopere locuri unice. Ediţia de anul acesta este dedicată familiilor. Tocmai de aceea, ar fi minunat să vă luaţi copiii şi să le oferiţi şansa de a trăi experienţe unice.

Aici, o să găseşti programul complet al festivalului.

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *