Mulţumesc 2016!

bianca nutu

Numerologic vorbind, 2016 a marcat încheierea unui ciclu care a durat 9 ani. Şi a venit la pachet cu despărţiri, cu divorţuri, cu amenzi scumpe pentru cei care au amânat rezolvarea unor probleme de sănătate şi o urecheală zdravănă pentru toţi cei care ştiau care e decizia corectă în anumite sectoare ale vieţii lor, dar au refuzat să o pună şi în practică. A fost un an care ne-a forţat să renunţăm la tipare vechi, să ne reconstruim, să tragem linie şi să facem bilanţul a ceea ce păstrăm şi a ceea ce lăsăm să se ducă.

Ianuarie 2016. Am păşit în noul an fără să mai lucrez la revista The ONE. Ne dăduseră deja vestea că se va închide. M-am dus cu ultimul număr la ai mei, la Bacău şi am plâns de s-au cutremurat pereţii. Nu pentru că rămăsesem fără loc de muncă. Niciodată nu mi-am făcut griji pentru asta. Era deja stabilit că voi face parte în continuare din echipa Andreei Esca şi că vom dezvolta împreună site-ul A list magazine. Am bocit însă pentru că revista aia reprezenta un stil de viaţă, care îmi plăcea la nebunie. Mi-au dat lacrimile de supărare şi de ciudă. De ciudă, da. Cândva, avusesem de ales între a mă mărita şi a mă muta în Elveţia sau a rămâne în România şi a continua să muncesc la revistă. Şi spusesem un DA hotărât carierei mele. Acum părea că se năruie totul.

Am simţit asta până să ajung în noua redacţie de pe Corbeni. Nu ştiu dacă v-am mai spus, dar Esca are puterea de a motiva oamenii şi de a-i face să simtă că pot muta munţii din loc. Am tras adânc aer în piept.  „Ok, Bianca. O luăm de la capăt pe online.”

I-am mărturisit în schimb Andreei că eu o să rămân etern îndrăgostită de print, de foşnetul paginilor lucioase, de layout-ul de revistă, de textele scrise fără SEO. Atunci doar mi-a zâmbit. În decembrie 2016, A list magazine trecea şi pe print. Dorinţă îndeplinită!

Le mulţumesc Alinei Aliman şi Andreei, Magdei şi Claudiei, colegele mele de la vânzări că nu m-au crezut când le-am spus că eu nu mă voi descurca să bifez toate acele căsuţe din spatele site-ului. Că nu m-au luat în seamă când mă plângeam că nu îmi ies galeriile foto, că nu pot redimensiona poze sau că nu pot să schimb homepage-ul în zilele de marţi, când era Beauty Tuesday. “Uite că ţi-a ieşit, Bianca!”, mi le imaginez zâmbind dacă citesc aceste rânduri.

Martie 2016. Un neurolog din Elveţia îmi spunea că, dacă mă lăsam pe mâna medicilor din România şi acceptam operaţia, existau şanse mari să fi rămas fără vedere. Pe termen nedeterminat. Am răsuflat uşurată. Mai apoi, când am văzut schema de tratament, costurile imense şi efectele secundare (traduse în stări de rău,fluctuaţii de vedere, dar şi în retenţie de apă şi kilograme în plus), m-a luat cu ameţeală.  Nu o să pot face asta, mi-am spus. Cu părul alb şi cea mai caldă voce din lume, medicul m-a întrebat: Ce relaţie ai tu cu banii? Nu, nu mi s-a părut o întrebare pe care să i-o adresezi unui pacient. Şi totuşi, vorbind cu el, mi-am dat seama că de-a lungul timpului, refuzasem sau încheiasem multe colaborări şi multe proiecte bănoase, în încăpăţânarea mea că nu vreau să fac altceva decât să scriu. De la el am învăţat să îmi preţuiesc valoarea şi să îi refuz pe cei care credeau că pot să îi ajut în ceea ce priveşte comunicarea/promovarea la schimbul unor creme sau tratamente la vreun spa.

Mai 2016. La finalul lui 2014, pusesem bazele agenţiei (foto/video şi web design)  L’Atelier d’Image împreună cu Gabriel. Mergea bine. Atunci a fost prima dată când m-am gândit să îi adaug şi departamentul de Wellness PR. Nu aveam însă experienţă în relaţia cu clienţii. Nu ştiam că unii vor doar să le gâdili orgoliul şi să le oferi şansa de a fi şefii cuiva. De contracte nu duceam lipsă. În schimb, răbdare şi nervi nu mai aveam. Nu o să mai fac asta niciodată chiar dacă am avut satisfacţii imense pe toate planurile!, mi-am spus.

Asta până să încep colaborarea cu Noblezza Beauty Clinique. Dumnezeu avea alte planuri pentru mine şi avea să îmi demonstreze că există clienţi mult peste ce mi-aş fi imaginat eu în cele mai roz scenarii. Caty şi Andreea au fost alături de mine în cele mai grele momente din viaţa mea. Mi-au întins o mână şi m-au scos din nisipuri mişcătoare. Încrederea lor în mine mi-a redat încrederea mea în mine. Şi de acolo încolo , am fost de neoprit. Am semnat contracte peste contracte, care m-au ajutat să mă stabilizez. Ele habar nu au, dar mi-au salvat viaţa. La propriu, nu doar la figurat.

August 2016. Lecţia zilei mele de naştere şi a unei vacanţe, în care am învăţat că nu poţi obliga oamenii să facă lucrurile aşa cum vrei tu, chiar dacă ştii că în adâncul inimii lor, îşi doresc ceea ce neagă cu înverşunare. Apoi, am învăţat că pentru unii, un somn liniştitor e mai bun decât să fie alături de mine la 12 noaptea, de ziua mea. Nu o să trec niciodată peste asta!, mi-am promis rănită. Câteva zile mai târziu, m-am convins însă că în viaţă, trebuie să îţi asculţi instinctul.  Altfel, dacă nu aş fi spus pas propunerii de a-mi petrece ziua pe altă insulă, ar fi existat mari şanse să fiu pe o bărcuţă, care a fost spulberată de un speed boat. Fiecare dintre noi are dreptul să facă aşa cum simte.

Octombrie 2016. O seară de luni, în care ploua cu găleata. Ca să ajungă la Il Locale, restaurantul unde organizam evenimentul Bio Mer, invitaţii trebuiau să facă eforturi considerabile.  Nu o să-mi iasă! Nu o să vină lumea!, m-am panicat în sinea mea. Şi totuşi, a fost un eveniment peste aşteptările mele. Am învăţat încă o dată că oamenii de succes au succes pentru că dau întotdeauna dovadă de seriozitate şi au cuvânt. Să le văd pe Andreea Marin şi pe Andreea Esca, femeile care m-au inspirat încă din adolescenţă, la un eveniment organizat de mine m-a făcut să tremur de emoţie. Să mai şi felicite după a fost şi şi.

Noiembrie 2016. Prima cafea băută cu Adriana Petrescu. Nu prea ne încadram în timp pentru a lansa la început de decembrie noul ei proiect în România, Natural Beauty by Adriana Petrescu. E aproape imposibil să facem asta, mi-am spus. Mi-a plăcut însă atât de mult ea, ca om încât m-am implicat trup şi suflet să ne ducem planul la bun sfârşit. Şi am reuşit.

Făcând o scurtă paranteză, în 2015 când am leşinat în taxi şi am ajuns la urgenţe, un client m-a sunat câteva zile mai târziu să mă întrebe dacă putem muta mai devreme şedinţa noastră trimestrială. “Dacă nu ai murit tot e bine”, a hohotit în râs când i-am spus ce mi se întâmplase şi că îl rog să amânăm. În 2016, am reuşit performanţa de a lucra cu oameni, cărora le pasă şi de sănătatea mea, nu doar de ceea ce livrez. Nu, nu intră în obligaţiile contractuale. Dar altfel munceşti cu astfel de oameni.

Decembrie 2016. A venit cu confirmarea că pot mai mult decât cred, aşa cum mă încuraja life coach-ul meu Cerasela Rogen încă de la prima noastră şedinţă împreună.

Trav’Belle, proiectul la care visam de multă vreme, dar motivam mereu că nu am timp, e cea mai bună dovadă că îmi pot transforma orice dorinţă în realitate. Doar că a fost nevoie să recunosc că nu pot face totul de una singură. Raluca Mureşan, jumătatea Trav’Belle,  prinsă şi ea în zeci de alte proiecte s-a dat peste cap ca să terminăm la timp jurnalul nostru de beauty şi de travel. Iar Gabriel Crişan, Cristi Ursea,Alina Cuzuban, Sînziana Iaru, Ana Maria Grigore, Corina Stoian, Nicoleta Macarencu, Lorena Buhnici sau Rodica Barbu m-au sprijinit aşa cum au ştiut mai bine.

Trăgând linie, 2016 a fost anul în care unele prietenii au fost zguduite din temelii şi s-au rupt. Altele au devenit mai puternice şi mai legate ca niciodată. În orice caz, am învăţat că prieteniile adevărate cresc şi se dezvoltă chiar şi la distanţă, nu-i aşa Alexia şi Andra?

2016 a fost anul în care nu am mai fost psihologul de urgenţă, ci le-am orientat pe toate persoanele care mă sunau cu tot felul de probleme către Cerasela Rogen, mult mai în măsură să le ajute.

Şi tot în 2016, am luat distanţă faţă de anumiţi oameni. În unele cazuri, pentru a le demonstra că pot merge pe o frânghie subţire fără să îi ţin eu de mână şi pentru a îi obliga să îşi redescopere potenţialul. Fie că au înţeles sau nu de ce lipsesc din viaţa lor, fie că s-au supărat sau nu, nu i-am scos din inima mea. În alte cazuri, m-am îndepărtat, sătulă să înţeleg persoane fără coloană vertebrală, care îşi schimbă starea zi de zi, în funcţie de cine le influenţează.

Pentru mine, a fost un an dificil. Cu o mână mi-a dat şi cu alta mi-a luat. Au fost momente peste care nu aş fi trecut însă dacă nu le-aş fi avut alături pe prietenele mele. ( Raluca Mureşan, Dora Ioniţă, Cerasela Rogen, Alina Cuzuban, Nicoleta Macarencu, Sinziana Iaru, Alexia Harsan, Andra Ivanov, Ana Maria Grigore Ioana Dumitrache, Mariana Romanică, Alexandra Toie şi Gabriela Iliescu aţi făcut ca în 2016 să devin mai puternică.Şi vă mulţumesc că aţi înţeles că 2016 a fost despre mine şi despre cum să învăţ să mă iubesc din nou pe mine. Că aţi acceptat că deşi pe alocuri, am mai chiulit din vieţile voastre, am fost prezentă în viaţa mea.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *