Ghici ce? Si grasele au dreptul sa scrie pe blog

oprah winfrey

Cand oamenii nu au argumente solide, care sa justifice de ce nu te pot inghiti, se vor lega de felul in care arati.

E una dintre lectiile pe care am invatat-o inca de prima data cand am pasit in lumea revistelor glossy. Desi au trecut ani buni de atunci, comportamentul acesta, care denota minte ingusta, continua sa dainuie. O, da! Numarul kilogramelor pe care le avem atrage  etichete. Starneste simpatii sau dimpotriva antipatii. Genereaza un sir infinit de pareri.

Si totusi, indiferent de greutatea corporala, intotdeauna iti vei gasi locul in industria in care doresti. Chiar si in modelling. Nici lumea glossy,si nici blogosfera nu reprezinta in niciun caz exceptia de la regula.

Prejudecata conform careia nu poti fi blogger de beauty pentru ca nu te incadrezi in standardele 90-60-90 imi aminteste de o alta, de care m-am lovit ani la rand. Multa lume era extrem de dezamagita cand afla ca nu stiu sa machiez, desi lucram ca beauty editor. Subliniam mereu cuvantul editor ca sa fie clar inteles ca eu scriu. Si prin scris, reuseam sa explic chiar mai bine decat un make-up artist orice tehnica. Unii manuiesc pensulele, altii cuvintele. Fiecare cu talentul lui.

Iar la sfarsitul unei zile, conteaza doar talentul si cat ai muncit ca sa-l slefuiesti. La sfarsitul unei zile, in meseria noastra de jurnalisti sau de bloggeri, cititorii intregi la cap rezoneaza sau nu cu noi, in functie de cat de mult le-am „imbogatit” viata.  De cat de mult i-am inspirat.

Scriu acest material, inca uimita ca un  blogger, din lipsa de inspiratie mai mult ca sigur (altfel, ar fi ales alt subiect) isi da cu parerea despre kilogramele Ioanei Dumitrache. Nu vorbeste despre ceea ce o recomanda pe Ioana sa faca parte din blogosfera de beauty, nici despre traficul blogului ei, si nici despre comunitatea numeroasa. Nu. El ramane blocat la capitolul greutate.

Eu stiu ca proiectam pe ceilalti neputintele si frustrarile noastre. Ma intristeaza putin ca inca nu si-a dat si el seama. Si uite asa, ajungem din nou la vorbele de mai sus, reinterpretate:

Cand oamenii nu au strategii solide, care sa le creasca traficul pe blog, se vor lega de felul in care arati.

 

Grasul striga grasul

Jurnalistic  vorbind, inainte sa incepi sa-ti tastezi parerea cu vehementa, mai intai te documentezi. Asa am invatat eu. Daca ar fi facut research catusi de putin, blogger-ul in cauza  ar fi descoperit ca Ioana e un exemplu de vointa si de consecventa. Sa slabesti 30 de kilograme in jumatate de an nu e deloc de trecut cu vederea, in conditiile in care iti mai si expui public experienta, din dorinta de a ii incuraja si pe ceilalti. La urma urmei, care e rostul unui blogger? Nu sa ne inspire? Ca sa nu mai spun ca sfaturile Ioanei nu sunt date dupa ureche, ci preluate de la Iulian Dinu, unul dintre cei mai buni personal trainers din tara.

E greu sa recunosti meritele cuiva, stiu. Mai ales cand nu le raportezi la greutatea lor, ci la greutatea ta.

Am remarcat insa ca nu Miss Univers, modelele internationale sau sportivii de performanta au comentarii rautacioase la adresa felului in care arata unii si altii. Paradoxal, cei mai vehementi sunt alti grasi si alte grase. Lor li se alatura si persoanele care au fost candva grase, si carora  li s-a sters din memorie cu totul perioada cand purtau doar paltoane XXL pentru ca nimic altceva nu ii cuprindea. Trist, nu-i asa?

Cei frumosi si blestemati

Succesul nu e definit de forma corpului, de abdomenul plat sau de picioarele zvelte, oricat de mult s-ar stradui unii sa ne faca sa credem asta. Succesul in lumea glossy e direct proportional cu numarul de cititori care iti multumesc ca o informatie oferita de tine le-a schimbat viata.  Cu numarul celor pe care i-ai inspirat, i-ai incurajat si i-ai facut sa vada partea plina a paharului.

E adevarat ca atunci cand esti slaba, multor PR-isti li se va parea ca esti mult mai potrivita  pentru anumite campanii. Si la fel de adevarat e ca nu vei fi primita cu bratele deschise in anumite cercuri sociale. Dar nu ar trebui sa iti pese.

Suntem inconjurati de oamenii cu care rezonam. Si daca energia noastra nu impinge la negativism, la rautate, la prejudecati, de ce am vrea cu tot dinadinsul sa trecem in tabara adversa? Daca nu facem parte dintr-un grup, e pentru ca acel grup nu ni se potriveste. E simplu. Si fie trebuie sa evoluam ca sa ii apartinem, fie trebuie sa coboram pe niste trepte … to fit in. Decizia ne apartine.

Imi aduc aminte ca intr-o vreme, cineva ma persecuta la birou pur si simplu pentru ca ma ingrasasem. Nu o spunea cu voce tare, dar se straduia prin tot felul de mijloace indirecte sa imi transmita parerea sa. Initial, am luat-o personal si m-a durut. Mai apoi, in timpul unui interviu cu un life coach, am avut o revelatie: unul dintre motivele pentru care ma ingrasasem era tocmai pentru ca ma straduiam din rasputeri sa ma apar de acea persoana.

Kilogramele in plus spun ceva despre fricile noastre. La fel cum faptul ca ea chelea si avea probleme cu tenul dadeau detalii despre cum se simtea in interior.

Pe lumea asta, nimeni nu e perfect. Doar ca kilogramele in plus sunt la vedere si atrag atentia. Sunt mai usor de aratat cu degetul. Sunt mai usor de blamat.

Tine insa minte: atunci cand  te deranjeaza cum arata altcineva si tii sa faci o intreaga teorie din asta, cand simti nevoia sa jignesti  e pentru ca nu esti impacat cu felul in care arati tu. Si in loc sa pierzi timp pretios analizandu-i pe altii, mai bine te-ai ocupa de tine.

 

 

 

3 Comentarii

  • Mickey spune:

    „Un blogger” ala ar trebui ignorat. E doar un tip care se hraneste din ura, citit si adulat de niste urangutani nu foarte inteligenti, dar gata sa improaste cu sloboz orice persoana pe care le-o indica stapanul lor. Nu mai hraniti haterii bagandu-i in seama, lasati-i in zeama lor scarboasa si vedeti-va de treaba.

  • Din păcate de prea multe ori decidem că trebuie să ignorăm anumite manifestări ale unor oameni. Este total greșit! A ignora este echivalent cu a fi de acord. Tacit, îi dăm dreptate. Dacă avem alt punct de vedere trebuie să ne facem auziți! Trebuie să ne opunem tuturor celor care asemeni acelui blogger ce-și spune ”jurnalist”, jignesc oameni despre care nu știu nimic. Doar pentru că așa a decis el. Și noi ceilalți să îl ignorăm? NU! Mâine nu îi va plăcea alt om pentru că este slab. Apoi altul îl va deranja cu ochii lui albaștrii și altul, va fi prea înalt. Poți avea opinii diferite dar nimic nu te îndreptățește să ataci un om, să-l jignești doar ca să dai un rost vieții tale. Tăcerea, lipsa de reacție, au permis mereu să se petreacă astfel de nedreptăți.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *