Eat.Ski.Sparty ( Prima zi în Ischgl)

trip to Iscghl

Un strat proaspăt de zăpadă, temperaturi prietenoase pentru snowboarding și ski, experiențe culinare autentice, terapii senzoriale în spa-uri cocoon și valuri de șampanie, la apusul soarelui. Nu e strategie de marketing, ci pură realitate austriacă. Celebrele stațiuni de pe Valea Paznaun , Ischgl, Galtür sau Kappl, păstrează  aerul festiv și atmosfera magică a sărbătorilor hibernale din septembrie până în mai. Am fost acolo anul trecut, în martie, şi după ce am recitit articolul pe care l-am scris în urma acelei experienţe, mai că mi-aş rezerva un bilet de avion şi m-aş întoarce chiar mâine. Vreau să împărtăşesc şi cu voi jurnalul meu de vacanţă. Nu de alta, dar poate nu plec singură la Ischgl.

#backto2014

trip to ischgl

Luați în calcul că nu skiez și mai mult decât atât, mă număr printre acele persoane, care dacă ar putea, iarna, ar intra în hibernare. Turul spa-urilor locale, promisiunea unor experiențe gourmet tradiționale și a unor party-uri memorabile incluse în program de Oficiul de Turism al Austriei, care mi-a lansat invitaţia, mă tentează însă să îmi fac bagajele. În sinea mea, îmi spun că interacțiunea cu zăpadă va fi minimă. Imposibil să nu găsesc eu un șemineu, lângă care să îi aștept să se întoarcă de pe pârtie pe colegii din presă cu care călătoresc.

Dacă cineva mi-ar fi spus că mă voi îndrăgosti de munte, că îmi voi face planuri să mă întorc cât mai curând în Galtür, că îmi va plăcea la nebunie să mă afund cu clăparii prin omătul gros și că voi râde isteric la fiecare căzătură, i-aș fi reproșat că nu mă cunoaște. Tot ce a urmat a fost însă mult peste așteptările mele, iar mantra mea Relax. Take it easy s-a convertit rapid  în celebrul motto care e la vedere peste tot în Ischgl,  Relax if you can. În sensul bun,nu ironic al afirmației.

#Ziua întâi

Când aterizez la Munchen, sunt mult prea somnoroasă și prea puțin sociabilă cu colegii din presă, care mă însoțesc în această aventură. Îmi ocup locul la geamul unui van, care ne va duce către Galtür, în Austria , și până să adorm, trag cu urechea la experiențele montane ale celorlalți.

Din grupul nostru, fac parte doi skiori profesioniști și o împătimită a snowboarding-ului. Iar ceilalți, începători compensează prin entuziasm. Eu, încă mă vizualizez la piscina unui spa sau într-un  après-ski chic, cu un pahar de vin fiert în mână, nicidecum pe pârtie.

Ballunspitze

Câteva ore mai târziu, între o supă cu fâșii de clătită (frittaten) și un cappucino, savurate în restaurantul hotelului Ballunspitze, unde suntem cazați, decid brusc să ies din zona mea de confort. Probabil, mă impulsionează exemplul băiețelului blond de patru ani, care își încheie singur clăparii, la masa alăturată. Așa, că trag adânc aer în piept, și nu refuz scurta oprire la centrul de închieri de echipamente sportive Silvretta din Ischgl.

Rent shop Silvretta

Nici nu ies bine de acolo că e cât pe ce să rănesc pe cineva. Mă împiedic de bețe, clăparii mi se par imposibil de purtat, iar casca îmi distruge coafura. Adio selfie-uri azi! Nu mă descurajez, totuși, și îl urmez pe Albert (un adevărat connoisseur al Tirolului, pe care încă de pe aeroport l-am desemnat team leader-ul nostru), pe străduțele pietruite ale cosmopolitului orășel din Alpi.

Locul are un farmec aparte. Și chiar dacă e presărat cu hoteluri, baruri, magazine (preferatul meu a fost cel cu căciuli;vedeţi mai jos de ce) și terase, ticsite de petrecăreți, mie, îmi atrage atenția turnul de biserică, ivindu-se în depărtare, mângâiat de soare, la apus. O priveliște pur și simplu romantică!

Ischgl

Bianca Nutu

După o plimbare prin aerul tare, cina de la Stüva,( restaurant din cadrul Yscla, unul dintre cele mai reputate hoteluri din stațiune) e un adevărat festin culinar.

hotel gourmet YsclaMeniul e ultra-sofisticat: caviar, ravioli umplut cu sepia, pe blat de langustină, condimentat cu coriandru, semințe din fructul pasiunii și ghimbir, porumbel cu sos de țelină și morcovi, căprioară, cu sos de piper, ananas și brânză dulce, iar ca, desert înghețată de lavandă.

Stuva restaurant

Fiecare dish poartă semnătura lui Benjamin Parth.  Apreciat atât pentru simțul său fin pentru aromele precise și tonurile subtile, cât și pentru felul în care își prezintă preparatele (o adevărată încântare vizuală), este cel mai tânăr chef al Austriei, care la numai 26 de ani a obținut 17 din 20 din puncte posibile, în ultimul număr al ghidului Gault Millau. Astfel, a adus la Stüva cea de-a treia stea, care atestă calitatea superioară. O poveste motivațională, care se potrivește perfect cu savoarea dulceagă a vinului Furmint, pe care îl degustăm.

Benjamin Parth

Evident, nu puteam să nu profit de prezența lui Sarah Falch, cheese sommelier și să plec de acolo fără să aflu povestea celor mai lăudate tipuri de brânză în cercurile gurmande.

Cheese

To be continued…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *