Conversaţii cu Cerasela Rogen. De ce vrem ceea ce nu putem avea

bianca nutu

Era o seară târzie. Până să ajungă el acasă, îmi adunasem toate lucrurile într-o valiză. De data asta, le aranjasem la milimetru, împăturite cu calm. Când i-am spus că acesta este sfârşitul, vedeam în el cel mai mare duşman. Ochii lui mă măsurau în schimb din cap până în picioare, avizi, curioşi, de parcă atunci m-ar fi descoperit pentru prima oară. Pe moment, i-a fost greu să creadă că vorbesc serios. Eu însămi îl căţarasem pe un piedestal şi gravitasem în jurul lui ani la rând, de parcă ultima mea fărâmă de fericire ar fi depins de el. Îl obişnuisem să îmi fac programul în funcţie de planurile lui sau să anulezpe ultimă sută de metri întâlniri ca să îi fac lui pe plac. Să-l răstorn de pe piedestal nu avea să fie tocmai cea mai plăcută experienţă pe care i-o făceam cadou.

Iar dacă la început, şi-a sărbătorit statutul de bărbat singur în fel şi chip, peste doar o săptămână, era din nou la uşa mea. Mă voia înapoi. Oricât de flatant a fost pentru ego-ul meu, oricât de biruitoare m-am simţit în acele momente, inima mi-a spus să mă ţin departe şi să merg înainte, pe drumul meu. Ceea ce am şi făcut, de altfel.

Lui i-a luat mult timp să înţeleagă că era finalul. Şi abia când şi-a dat seama că m-a pierdut, m-a bombardat cu mailuri interminabile, când declarându-şi iubirea, când acuzându-mă că i-am distrus viaţa. M-am ales când cu buchete gigantice de flori, când cu reproşuri. Brusc primeam toată atenţia lui. Nu mai eram invizibilă.

Ce am învăţat de la Cerasela Rogen, life coach despre oamenii care apreciază ceea ce aveau doar când au pierdut

 Într-una din şedinţele noastre săptămânale, i-am mărturisit Ceraselei că pur şi simplu, nu înţeleg de ce noi, oamenii vrem ceea ce nu mai putem avea. De ce apreciem un om doar după ce îl pierdem?! Răspunsul life coach-ului meu (pe care îl împărtăşesc şi cu voi în rândurile de mai jos) mi-a pus pe tavă câteva revelaţii. În plus, m-a învăţat cum să evit să vreau ceea ce nu am.

  1. Tratează-ţi dependenţa de nefericire.

Ne dorim tot timpul lucrurile şi oamenii pe care nu îi (mai) avem. Asta pentru că nu suntem niciodată prezenţi la viaţa noastră şi de cele mai multe ori, mintea noastră zboară în trecut sau în viitor. Atunci când suntem într-o relaţie, atenţia noastră se îndreaptă asupra a ceea ce nu place la partener. Uneori, facem comparaţii cu ceea ce am trăit alături de alte persoane. Şi totuşi, în momentul în care nu mai face parte din viaţa noastă, avem în schimb tendinţa de a-l idealiza şi de a-i găsi doar părţi bune. Şi doamne, cât mai suferim şi îi mai regretăm absenţa! E valabil atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi.

Nu adoptăm acest comportament doar în dragoste. Când avem de exemplu o geantă, o haină, o maşină, ni se pare ceva banal. Dacă cineva ni le fură, le pierdem sau le stricăm, e o adevărată tragedie. În realitate, e nevoie să se întâmple o dramă pentru aprecia ceea ce nu mai avem pentru că suntem dependenţi de nefericire. Da, aţi citit bine. Suferinţa dă dependenţă.

Dacă te încăpăţânezi să vânezi mereu ceea ce nu merge, ceea ce lipseşte (chiar dacă alţii ar spune poate că ai o viaţă lipsită de griji, că eşti norocos să călătoreşti, că nu ai probleme medicale) e pentru că ai nevoie să îţi iei doza de suferinţă. Mai exact, ai nevoie de un cocktail din cortizol şi adrenalină, hormoni eliberaţi de creier în sânge. Cu cât te înverşunezi să fugi în trecut şi să fii nemulţumit de ceea ce ai în prezent, cu atât doza creşte şi dă şi o mai mare dependenţă.

2. Împrieteneşte-te cu prezentul!

Ce înseamnă prezentul? Prezentul înseamnă acolo unde e corpul fizic. Corpul fizic nu poate fi în trecut şi nu poate fi în viitor. Prezentul este singurul dar, singurul miracol. Ne putem oare întoarce în trecut şi să schimbăm ceva? Nu. Putem schimba doar perspectiva din care privim trecutul. Putem călători în viitor? Nu.

În prezent, avem însă toate instrumentele necesare pentru a construi. Pornind de la ceea ce avem, putem găsi şi soluţiile pentru a ajunge să îndeplinim şi visul măreţ al vieţii noastre. Oricare ar fi acela. Cum ar fi să ne dorim foarte tare ceea ce avem deja? Că suntem blonde sau brunete, că suntem căsătorite cu X ş.a.m.d, că avem job-ul Y. Ce putem construi cu ceea ce ne lipseşte? Nimic.  Dacă avem însă şi două calităţi şi suntem încrezători în ele, putem deveni ceea ce vrem noi.

Din păcate, cele mai multe lucruri le trăim în minte, nu în acţiune. Viaţa este despre a găsi soluţii. Nu scuze, nu justificări. Unde este corpul nostru, acolo trebuie să aducem şi gândurile. Uită-te în jurul tău, vezi unde eşti, ce ai, ce poţi să faci şi ce soluţii poţi găsi. Când nu acceptăm momentul prezent (mie nu îmi convine că am divorţat, mie nu îmi place că nu sunt mai slabă), cu tot ceea ce conţine el, viaţa ne devine duşman. Pentru că viaţa înseamnă prezent.  Şi a fi prezent înseamnă să vrei tot ceea ce ai acum!

3.Acordă atenţie oamenilor care fac parte acum din viaţa ta.

Oamenii evoluaţi trăiesc în prezent şi fac măiestrie tocmai din ce au în prezent. Câte cazuri nu cunoaştem de femei sau de bărbaţi, care s-au căsătorit şi suferă o viaţă întreagă că nu s-au căsătorit cu fostul sau cu fosta?! Golim de energie bună, constructivă, vitală, mariajul nostru şi hrănim energetic o variantă care nu există decât în capul nostru. E ca şi cum am scoate benzina din maşină, am arunca-o şi apoi, ne-am înfuria că maşina nu e bună şi nu merge. Visând la dacă şi la parcă, nu alimentăm prezentul.

4.Dacă o relaţie nu s-a terminat în sufletul tău, fă ceea ce depinde de tine pentru a vă împăca, dar nu îţi condiţiona fericirea în funcţie de rezultat.

Se întâmplă uneori să ne despărţim de cineva, dar să vrem acea persoană înapoi. Unii rămân blocaţi ani întregi în această situaţie, incapabili să meargă mai departe. În astfel de cazuri, înţelept ar fi să acceptăm prezentul aşa cum este. Faptul că nu mai suntem împreună cu omul pe care îl iubim acum, nu înseamnă că nu această relaţie nu mai poate fi. Fă tot ceea ce depinde de tine, fără a condiţiona fericirea de rezultat. Dă-i un telefon, scrie-i, fă tot ceea ce ţine de tine. Văicărelile, circul şi crizele de isterie nu intră la capitolul soluţii.  Fă acţiuni care ţin de tine. Fără regrete şi fără prea multă suferinţă. În iubire, parcurgem jumătate din drum. Dacă celălalt nu vine înspre noi şi nu parcurge jumătatea lui de drum, e momentul să mergi mai departe.

Diferenţa dintre un om de succes şi un perdant este că omul de succes manageriază foarte bine eşecul. Omul perdant manageriază doar succesul. Fii consecvent în ceea ce îţi doreşti şi fă lucrurile care ţin de tine până le obţii. Dacă tu te împiedici de primul obstacol şi baţi în retragere, cum poţi crede că vei obţine vreodată ceea ce îţi doreşti? Omul de success merge întotdeauna mai departe. Fie că e vorba de business, dragoste, bani sau prietenie.

5.Uneori, prezentul vine la pachet cu dezamăgiri, cu trădări, cu lipsuri. Ia ce e mai bun din toate aceste experienţe!

Viaţa nimănui nu e doar lapte şi miere. Uneori, te pune în genunchi când te aştepţi mai puţin. Nu te înfuria şi nu dispera însă. Clienţilor mei la life coaching le dau mereu exemplul lui J.K. Rowling şi cum a fost nevoită să se mute după divorţ, cu fiica sa în Edinburgh. Autoarea mărturisea într-un interviu că i-a trecut prin minte chiar să se sinucidă, pradă unei depresii clinice. Dacă nu ar fi trecut prin toată perioada aceea de chin, de lipsuri, ar mai fi scris oare Harry Potter?! Fiecare are drumul lui. Uneori, vom trăi lucruri triste. Doar că s-ar putea să ne ducă pe culmi nebănuite ale succesului. Dacă eşti prezent în viaţa ta, vei culege diamante. Dacă atenţia ţi-e îndreptată în spate, e imposibil să le vezi însă.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *