De ce să vizitezi Covasna iar şi iar

IMG_0696

Covasna ascunde atât de multe poveşti încât trebuie să îţi faci timp să le descoperi în tihnă, dacă vrei să le guşti şi să înţelegi cu adevărat ceva din ele. Când ajungi acolo, îţi scoţi frumos din cap orice prejudecată, priveşti şi în stânga şi în dreapta, şi o să îţi dai seama că te afli într-un loc minunat. Adună în suflet amintirea pădurilor nesfârşite sub cerul înstelat, a conacelor misterioase, a meşteşugurilor păstrate cu sfinţenie din tată în fiu, şi a oamenilor care te primesc cu braţele deschise în curţile şi în inimile lor. Bucură-te, simte şi nu uita că nu o să mă întâlneşti comorile Covasnei nicăieri în altă parte.

După ce am scris cu entuziasm despre prima mea călătorie în judeţul Covasna în revista The ONE şi aici, iată că revin cu jurnalul unei noi experienţe în Ţinutul Conacelor, pusă la cale de Asociaţia Travel Focus şi Răzvan Pascu de la Travel Communication.  Mi-a plăcut la nebunie, după cum vă veţi da seama şi singuri seama. Covasna e o destinaţie incredibil de ofertantă. Mai ofertantă decât v-aţi fi putut vreodată imagina.

#ziua1

E miercuri dimineaţă. Telefonul îmi vibrează nervos, bombardându-mă cu notificări. Pentru prima dată, după multă vreme, respir adânc, îi dau pe silent şi îmi spun că e momentul să uit de job, sarcini şi deadline-uri. Adorm instant pe  scaunul de lângă geam al unui minivan, plin cu bloggeri, care se îndreaptă către Covasna. Dorm nemişcată, şi mă trezesc cu puţin înainte de prânz.

Încă somnoroasă, cu ochelari mari de soare pe faţă, care să îmi ascundă cearcănele, cobor în Târgu Secuiesc.

Biserica Targu Secuiesc

Grupul cu care am venit e vesel, merge în ritm alert, iar strada răsună de vocile lor. Abia ţin pasul cu ei. Din fericire, chiar vis-a-vis de Biserica Reformată, după ce trec printr-un gang, mă aşteapă o cafea. Şi masa de prânz la Jazz Bistro & Winery Bistro. După un gulaş delicios, parcă şi viaţa capătă alt gust. Aşa că să pornim mai departe la drum!

gulas

Centru de informare turistică Ojdula

Pe când ajungem la centrul de informare turistică Ojdula, în curtea căruia miroase a kürtőskalács calzi, am deja bateriile încărcate. Aşa că mişun cu voioşie printre doamnele care frământă aluatul, dispuse să îmi dezvăluie ingredientele, dar nu şi secretele reţetei tradiţionale. Au o experienţă lungă cu turiştii, care ţin morţiş să includă în programul lor de drumeţie şi participarea la pregătirea de  kürtőskalács. Aşa că nu reuşesc să le iscodesc după bunul plac.

Cu forţe proaspete date de o doză consistentă de carbohidraţi, urc scările centrului şi mă bucur de privelişte, de la înălţime.

Bianca Nutu

Mai apoi, o asediez cu întrebări pe Szabó Erzsébet, care împleteşte în pănuşă. Mai exact, cu multă răbdare, aceasta împleteşte foile care învelesc ştiuletele de porumb, şi la final, din mâinile ei pricepute, obţine diverse obiecte, pe care străinii pun mare preţ.

impletire in panusa

Înainte să plecăm, îmi notez în carneţel Ojdula- centrul la care pot apela cu încredere şi în viitor pentru trasee turistice, activităţi şi programe inedite pe raza comunei.

Biserica fortificată din Ghelinţa

Biserica fortificata din Ghelinta

Nu ai cum să ajungi în Covasna şi să nu te opreşti  să vizitezi Biserica fortificată din Ghelinţa. Construită în onoarea Sfântului Emeric în 1245, biserica te lasă cu răsuflarea tăiată.

Frescele murale, care prezintă scene biblice, altarul care îmbină elementele gotice cu cele renascentiste şi baroce, tavanul decorat cu 103 de casete din lemn pictate manual, fiecare diferită între ele te fac să treci printr-un carusel de emoţii, de la uimire la smerenie, şi de la respect la mândrie că în România, s-a păstrat o asemenea construcţie.

Atelierul dogarului Szőke Tibor din Harale

dogari Covasna

Dogarul, îmbrăcat în straie de sărbătoare, ne pofteşte în curtea din spate a casei sale şi ne face pe loc o demonstraţie despre cum se fabrică butoiale. La prima vedere, pare că e simplu să manevrezi lemnul, dar dacă te bate gândul să încerci, îţi dai seama repede că e un proces laborios, ce are la bază secrete împărtăşite din tată în fiu. La un pahar de pălincă, meşterul ne-a spus cu amărăciune că în urmă cu sute de ani, Harale era considerat satul dogarilor. Acum,mai sunt doar patru familii, care se îndeletnicesc cu asta.

Grand Hotel Balvanyos

După o zi lungă, ajung la Grand Hotel Balvanyos, hotelul unde vom fi cazaţi pe durata celor trei zile cât suntem în Covasna. Nu e niciunul printre noi, care să nu se arate surprins de aerul curat şi de pădurile de un verde crud, dese şi întinse cât vezi cu ochii. Aici, mi-as scrie cartea e primul gând care îmi trece prin minte. Atât e de linişte!

grand hotel balvanyosGrand Hotel Balvanyos

Deşi pretenţioasă peste măsură când vine vorba de cazare şi deloc dispusă să fac vreun compromis în privinţa acestui aspect, indiferent de scopul călătoriei, mă declar mulţumită de îndată ce dau cu ochii de lobby-ul cu canapele cozy şi de zâmbetul recepţionerei. Liftul cu vedere la pădure mă conduce la etaj şi după câţiva paşi, iată-mă în faţa unei camere spaţioase, cu perne atât de moi încât cât pe ce să adorm instant.

Nu ratez însă cina şi degustarea de pălincă. Cu numeroase premii obţinute la concursuri internaţionale, pălinca de la Portio Nobilis îmi surprinde papilele gustative cu diverse sortimente de la zmeură, afine, pere, coacăze, vişine şi scoruşe. Mi-e imposibil să golesc de fiecare dată paharul.  Asta nu mă împiedică însă să miros pălinca, să o gust şi apoi să o vărs într-ul alt pahar. Clătesc cu apă, şi o iau de la capăt. Mare păcat!, îmi spune fondatorul, detectându-mi rapid tehnica de a trişa.

portio nobilis

#ziua2

Un mic dejun copios, o ceaşcă mare de cafea şi sunt gata să explorăm ţinutul. Deci, ce avem azi în program?

Decorare de turtă dulce în atelierul familiei Szántó la Târgu Secuiesc

La un workshop din asta nu m-ai fi invitat şi pe mine, îmi reproşează prin telefon asistenta mea, rămasă la Bucureşti să dea printurile finale pentru un proiect spa la care lucrăm. Pentru câteva minute, mă simt vinovată. După care uit de afurisitul de telefon şi mă avânt în mijlocul colegilor de drum, aşezaţi la o masă lungă, în curtea atelierului familiei Szántó.

Cer cu insistenţă să decorez şi eu o bucată, chiar dacă ştiu deja rezultatul.

bianca turta dulcey

Văzându-mă aşa neîndemânatică, domnul József Szántó îmi vine în ajutor. Chiar şi după ce mă aleg cu cea mai arătoasă bucată de turtă dulce, nu mă pot abţine să nu o mănânc. Şi plec de acolo cu zâmbetul pe buze. Nu înainte de a inspecta cuptorul, de a afla că reţeta e pe bază de miere şi că e moştenită din moşi strămoşi.

IMG_0828

turta dulce

Tratament cu mofetă și apă minerală la Hătuica

Mofeta Hatuica

Nu ştiu dacă aveţi habar sau nu ce e o mofetă. Eu am aflat despre beneficiile ei, documentandu-mă despre terapii spa. La Hătuica, arată ca o saună imensă, cu bănci din lemn, pe care te aşezi cuminte şi inhalezi gaz ce vine din pământ, sub atenta supraveghere a unui terapeut. Conţinând în principal dioxid de carbon, tratamentul e indicat în cazul bolilor pulmonare, reumatice şi ale aparatului locomotor. Deasupra izvorului cu apă minerală, se află şi băile medicinale cu zece căzi, faimoase pentru rapiditatea cu care te pun pe picioare. Sportivii de performanţă sunt abonaţi fideli.

Vizită la moara cu apă la Centrul Malomkert din Cernat

O moară în mijlocul pădurii, unde nu ai semnal la telefon, dar te poţi conecta cu natura şi cu oameni frumoşi, cu care să îmaprţi o felie de pâine aburindă, numaidecât scoasă din cuptor, la preparea căreia poţi să participi chiar tu. Mai mult, poţi rămâne şi peste noapte pentru că locul funcţionează acum ca un complex turistic. Chiar dacă câte un urs îşi mai face din când apariţia, te poţi fereca într-una din casele secuieşti, salvată de la demolare şi adusă dintr-un sat tocmai aici.

bianca nutu

Prânzul pe care l-am luat aici e o poveste în sine: delicii din carne pregătite la ceaun, brânză cu ceapă verde şi slănină suculentă pe pâine caldă de cartofi, însoţite de câte o duşcă de pălincă. Yummy!

Relaxare la Grand Terra Spa de la Balvanyos Resort

O să dedic un articol întreg spa-ului. Momentan, pe scurt aş spune doar: răsfăţ la superlativ.

spa on the road balvanyos spa

#ziua3

Aş minţi dacă aş spune că sunt o împătimită a adrenalinei. Dimpotrivă. În cea de-a treia zi, după micul dejun şi întâlnirea cu un ciobănesc prietenos, care nu răspundea la comenzi decât în ungureşte, mi-am aşezat însă pe cap casca de protecţie şi am urcat chiar lângă şofer într-un ranger quad. Deşi iniţial, mă temeam că voi zbura din scaun, m-am convins repede (în 20 de minute) că nu e niciun pericol.

De la hotel la ruinele cetăţii Balvanyos, care se încăpăţănează să troneze în continuare în mijlocul pădurii, şi de acolo la lacul Sfânta Ana, am ţinut-o într-un urlet. Nu doar eu, ci toată gaşca.  Am parat cu mâinile crengi ameninţătoare, am crezut că ne răsturnăm într-o băltoacă, am făcut cu mâna ciobanilor şi m-am încărcat cu energie pozitivă cât să îmi ajungă pentru proiectele care mă aşteptau acasă.

Şi când credeam că aventura s-a încheiat, m-am urcat într-un mountaincart şi am pornit spre lacul Sfânta Ana. Până m-am prins cum stă treaba cu frânele, era să mă catapultez de câteva ori în pădure, dar odată ce mi-am perfecţionat tehnica, aproape că m-am supărat ca plimbarea nu a durat mai mult.

adventures

Pe malul lacului, am luat aparatul foto de la Gabriel, promiţându-i solemn că o să îl surprind cum îşi menţine echilibrul pe paddle canoe. El a căzut în apă, eu nu am ştiut cum să încadrez, dar la final, am râs amândoi să leşinăm. Şi totuşi, nu m-a convins să încerc şi eu.

Un comentariu

  • lala gabriel spune:

    super experienta, chiar ai ce sa faci pe aceste meleaguri ! Observ o crestere a calitatii turismului si diverisificare turistica in unele zone, iar asta nu face decat sa atraga si mai mult ! Felicitari !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *